Font size:

Language:

wieninternational.at

Vienna´s weekly European journal

Partea a 8-a: Viena roșie și provincia neagră (1918-1938)

Istorie

Language

Partea a 8-a: Viena roșie și provincia neagră (1918-1938)

Odată cu sfârșitul monarhiei s-a schimbat și poziția Vienei: Ea a încetat să mai fie orașul de reședință al unui Reich compus din 12 națiuni și cu 50 de milioane de locuitori, devenind capitala micii Republici Austria. O lege constituțională de la 29 decembrie 1921 declara Viena land federal. Consiliul municipal era dominat de Partidul Social-Democrat, din rândurile căruia a fost numit și primarul, mai întâi în persoana lui Jakob Reumann, apoi în cea a lui Karl Seitz.

„Școala vieneză de politică comunală“

Punctele majore ale „școlii vieneze de politică comunală“, școală ce avea să devină celebră pe plan internațional, se refereau la sistemul social, de educație, sănătate precum și la construcția de locuințe. Ansamblurile moderne de locuințe ridicate în acei ani au conferit orașului o notă nouă. S-au creat băi publice, ambulatorii de spital, stadionul, crematoriul precum și o serie de zone verzi. În plan social s-a acordat atenție problemelor copiilor și tinerilor, ceea ce însemna construirea de grădinițe, cămine, case de îngrijire și a unor centre de consiliere a mamelor, dar și realizarea unor locuri de joacă pentru copii, a spitalelor pentru copii și a unor centre de preluare a copiilor.

În școli a fost creat suplimentar un serviciu de asistența medicală, o sală de mese și s-a asigurat lapte gratuit pentru școlari. Principalul promotor al acestor măsuri sociale și de sănătate a fost consilierul executiv pentru probleme sociale, Julius Tandler. Sistemul de învățământ vienez a fost modificat datorită lui Otto Glöckel care pe lângă reforme pedagogice a introdus învățământul gratuit și distribuirea de manuale gratuite.

Portret al lui Otto Glöckel
Elevi într-o clasă
Intrarea în clădirea unei școli, în 1935

Stg.: Reformatorul sistemului de învățământ, Otto  Glöckel; dr.: interior al unei clase din Viena și școală din 1935

Incendiu la Palatul Justiției

Situația tensionată între “Viena roșie” și “provincia neagră” a ajuns la un prim moment de răscruce în momentul incendierii Palatului de Justiție din 15 iulie 1927, declanșat de un verdict eronat, moment în care diferențele dintre pozițiile social-democrate (Schutzbund) și cele social-creștine (Heimwehr) nu au mai putut fi soluționate. Criza s-a adâncit cu urmări catastrofale: dizolvarea Parlamentului în 1933 și război civil la Viena în februarie 1934. Acestea au fost prefațate de repetatele cereri ale lui Benito Mussolini adresate cancelarului federal Dollfuss, de a combate marxismul, de a decapita conducerea Camerei Muncitorilor (Arbeiterkammer) și de a aresta reprezentanți renumiți ai Schutzbundului.

Statul între 1933-1938 (Ständestaat)

Constituția democrată a fost abrogată odată cu dizolvarea Partidului Social-Democrat și proclamarea statului bazat pe stări sociale (Ständestaat). Viena a încetat să mai fie un land federal, devenind “capitală corelată la federație” (bundesunmittelbare Hauptstadt). În această epocă s-au creat locuri de muncă prin realizarea unor proiecte de anvergură, mai ales în privința construirii de drumuri, spre exemplu "Höhenstraße". 

Din punct de vedere politic însă, lucrurile au continuat mult mai puțin constructiv. La 25 iulie 1934, într-o  primă tentativă de puci național-socialist, a fost asasinat cancelarul Dollfuss, la 12 martie 1938 trupele germane au intrat în țară, realizând „Anschluss“-ul, care avea să fie pecetluit prin plebiscitul organizat de naziști la 10 aprilie 1938, când 99,5% din vienezi au spus „da”. Dealtfel la 1 aprilie plecaseră deja spre lagărul de la Dachau primele transporturi compuse din înalți funcționari, miniștri, primarul, membri ai Heimatdienst-ului și ai organizației "Vaterländische Front", comercianți și intelectuali evrei.

redaktion