Font size:

Language:

wieninternational.at

Vienna´s weekly European journal

Strategii noi

Dezvoltare urbană

Language

Strategii noi

Dezvoltarea urbanistică – un document al istoriei europene

Întemeierea așezărilor a devenit posibilă cu milenii în urmă când nomazii au descoperit cum să folosească sămânța, stabilindu-se în anumite zone. Așezările care se aflau la încrucișări de drumuri s-au transformat în piețe și zone de negoț. Contextul socio-economic și politic a avut la rândul său o influență decisivă asupra dezvoltării și transformării acestora în orașe (o expunere detaliată asupra dezvoltării populației în Viena se găsește la sfârșitul acestui articol, in partea a doua).

Istoria își pune amprenta asupra orașului

O caracteristică esențială a Vienei este faptul că istoria sa este reflectată foarte fidel de arhitectura orașului. Dezvoltarea din punct de vedere arhitectural a Vienei reprezintă însă un punct de referință și în istoria europeană. Acest arc peste timp se întinde din Evul Mediu al catedralelor gotice până la simbolurile puterii lumești din epoca Renașterii și a Barocului și la imaginile urbane dominante ale „epocii întemeietorilor“ (Gründerzeit) de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

În anul 1857 s-a hotărât demolarea bastioanelor care înconjurau centrul orașului, ceea ce a avut urmări esențiale pentru dezvoltarea structurii urbane.

În locul câmpurilor care înconjurau zidurile orașului a fost construit Ring-ul (strada care înconjoară centrul vechi de astăzi al orașului), care a rămas până în prezent un simbol monarhic cunoscut în întreaga lume.

Întoarcerea în trecutul arhitectural al unui oraș este deosebit de importantă, deoarece cunoașterea propriei istorii este o componentă esențială în luarea deciziilor referitoare la proiectele prezentului; decizii care au efecte de durată asupra dezvoltării urbane ulterioare.

În Viena se află numeroase clădiri declarate de către UNESCO bunuri ale patrimoniului cultural universal, prin urmare este nevoie, pe de o parte, să se protejeze moștenirea arhitecturală, iar pe de altă parte să se permită o dezvoltare arhitecturală moderată a zonei centrale, în spiritul unui oraș modern.

Privire asupra Muzeului der artă și a Muzeului de Științe Naturale din Viena, în amurg

Cele două muzee impozante din Piața Maria Theresia au fost deschise la sfârșitul secolului 19

La vremuri noi – strategii noi

Viena se confruntă începând cu 1990, din punct de vedere urbanistic, cu o situație neașteptată. După decenii caracterizate prin sporuri negative ale populației, situație care ar fi dus, conform planului de dezvoltare urbană din 1984, la scăderea populației la 1,4 milioane de locuitori până în anul 2001, la începutul anilor '90 s-a impus revizuirea acestor prognoze. Datele statistice actuale referitoare la populație indică astăzi peste 1,73 milioane de locuitori (ultima actualizare - 2011, sursa: Statistik Austria: Registrul populației). Motivele acestei creșteri rapide sunt bilanțul pozitiv al populației și creșterea numărului de imigranți.

Căderea Cortinei de Fier în toamna anului 1989 și noua situație geopolitică a Vienei, ca și aderarea Austriei la Uniunea Europeană în anul 1995 au contribuit esențial atât la creșterea demografică, cât și la dezvoltarea Vienei, provocând o cerere  foarte mare de locuințe și de locuri de muncă. Până la sfârșitul anilor ’80, numărul locuințelor construite cu ajutorul subvențiilor a scăzut la aproximativ 4.000 pe an. Cerințele tot mai ridicate din punct de vedere calitativ, precum și necesarul crescând de locuințe pentru o singură persoană reprezintă alte motive la fel de importante ale cererii crescute de locuințe noi de la începutul anilor ’90.

Această situație nouă pentru Viena a condus, la începutul anilor ’90, la hotărârea consilierilor executivi ai orașului Viena de a ridica la 10.000 numărul de locuințe construite anual cu ajutorul subvențiilor. Aceasta a necesitat modificarea Planului vienez de dezvoltare urbană (STEP) datând din anul 1984, care punea în prim plan înnoirea și creșterea calității vieții în cartierele dens populate ale orașului.

STEP 94 stabilește direcția de dezvoltare

„Liniile directoare ale dezvoltării urbane vieneze“ au fost reformulate în anul 1991.

A fost elaborat un nou Concept vienez de transport, care a fost adoptat de Consiliul Municipal împreună cu noul Plan de dezvoltare urbană.

Primăria orașului Viena și-a propus să modifice așa numitul „modal split“ (împărțirea tipurilor de circulație între transport individual motorizat, transport public, mersul cu bicicleta și pe jos) din transportul zilnic la locul de muncă în favoarea tipurilor de transport propuse de Asociația pentru Mediul Înconjurător, ș.a. transportul public, cu bicicleta și mersul pe jos. 

Vedere din exterior a Bibliotecii Centrale din Viena, cu garnitură de metrou dedesubt
Acoperiș în formă de pânză de corabie în fața Bibliotecii Centrale din Piața Urban Loritz

Din 2003 Biblioteca Centrală (Hauptbücherei)  își are sediul în Piața Urban Loritz

Scopul STEP 94 era reconfigurarea urbană în zonele dens populate ale Vienei. Pe lângă aceasta, se urmărea satisfacerea cererii de locuințe prin proiecte de înaltă calitate în zonele de extindere a orașului, care prevedeau dezvoltarea corespunzătoare a infrastructurii, inclusiv a legăturilor la liniile de transport în comun.
Un concept de bază al filozofiei vieneze de dezvoltare urbană este înnoirea urbană „blândă” în zonele cu clădiri numeroase, în principal prin renovări şi reamenajarea curților interioare.

O metodă esenţială pentru creşterea calităţii în domeniul arhitectural este organizarea unor concursuri pe teme de arhitectură şi dezvoltare urbană în domeniul public. Sunt vizate prin acestea atât construirea de locuinţe subvenţionate, cât şi în special infrastructura socială – precum şcoli şi grădiniţe. Un alt element esenţial al planului vienez de dezvoltare urbană este protejarea suprafeţelor verzi. Zonele verzi reprezintă 52% din suprafaţa Vienei şi acestea trebuie păstrate şi pentru generaţiile următoare. 

Boom-ul din domeniul spaţiilor de birouri
Cererea de spaţii de birouri a devenit deosebit de dinamică în urma expansiunii a numeroase companii de dimensiuni mari şi a importanţei crescânde a Vienei ca sediu al centralelor est-europene a numeroase firme internaţionale. Cererea cea mai mare este înregistrată în sudul Vienei şi de-a lungul liniilor de metrou. 
 
Skyline vienez

Societatea de Dezvoltare a Zonei Dunărene (WED) din Viena a realizat prin construirea "plăcii Dunării" (Donauplatte) o extindere a  suprafeței teritoriului

Participarea cetăţenilor la administrarea oraşului

Participarea cetăţenilor – un termen care nu făcea parte, la începutul anilor 70, din vocabularul edililor vienezi – a câştigat o importanţă crescândă în ultimele două decenii şi a devenit, între timp, o componentă esențială a oricărui proiect de dezvoltare urbană.

Tradiţionalul cerc al planificării urbane, compus din investitori, administraţie şi politică, a fost extins prin includerea cetăţenilor şi a celor vizaţi de aceste proiecte.

Proiecte vieneze la care și-au adus aportul locuitorii orașului:

Proiectul Insula Dunării (Donauinsel)
Proiectul privind Insula Dunării, elaborat la începutul anilor 70, a reprezentat piatra de temelie pentru proiectele viitoare majore ale Vienei. Implicarea cetăţenilor s-a limitat însă, în principal, la informarea detaliată a acestora. Planul a fost elaborat de profesioniști din interiorul şi din afara sistemului administrativ. Demn de remarcat este faptul că un proiect care urmărea iniţial exclusiv protecția împotriva inundațiilor s-a transformat în cel mai mare proiect vienez din domeniul petrecerii timpului liber. De-a lungul unei porțiuni de 25 km a « Dunării Noi », care poate fi utilizată ca loc de scăldat, pot fi număraţi în zilele de vârf pînă la 300.000 de vizitatori.

Administrarea teritoriului şi înnoirea urbană parţială
O importanţă deosebită a avut înfiinţarea la începutul anilor 70 a aşa-numitelor birouri de administrare a teritoriului. Birourile de administrare a teritoriului din zonele urbane aglomerate construite la sfârşitul secolului al XIX-lea reprezintă elementul de legătură între departamentul de planificare urbană, specialiştii în reabilitarea caselor şi populaţie. Paralel cu aceasta a fost dezvoltat modelul de înnoire urbană „blândă”, care presupune, în locul demolării şi construirii unei noi clădiri, un proces de reabilitare cât mai puţin agresiv, care să nu modifice structura populației. În cadrul acestui program, cetăţenii pot propune diverse idei sau planuri, elementul cel mai important fiind oferirea unor servicii de calitate cetăţenilor. În acest domeniu, activitatea de planificare urbană se îmbină strâns cu un program social preventiv. Includerea, în acest fel, a intereselor cetăţenilor în planificarea urbană reprezintă un element puţin spectaculos, însă cu efecte finale evidente în programul de stimulare a participării cetăţenilor la administrarea propriului oraş.

redaktion