Font size:

Language:

wieninternational.at

Vienna´s weekly European journal

Viena, oraș ecologist – 50:50 spații verzi

Mediul înconjurător

Language

Viena, oraș ecologist – 50:50 spații verzi

De mai multe ori la rând Viena a fost desemnată de către concernul internațional de consultanță Mercer drept orașul cu cea mai bună calitate a vieții din lume. Iar în ceea ce privește criteriile relevante din punct de vedere ecologic (de ex. calitatea apei, accesul la apă, eliminarea apei reziduale, sistemele de canalizare etc.) Viena a obținut nota maximă.

La nivel mondial tot mai mulți oameni migrează din zonele rurale către cele urbane, deoarece în orașe există mai multe locuri de muncă, iar agricultura nu oferă un venit suficient. Prin urmare, orașele se extind continuu, astfel încât spațiile naturale se împuținează. Dacă în anul 1900 locuiau în orașe doar 15 procente din populație, în 2000 mai mult de jumătate își avea domiciliul în orașe cu peste 100.000 de locuitori, iar tendința de creștere se menține. Orașele cresc într-un ritm mai accentuat decât numărul populației la nivel mondial, astfel încât calitatea vieții în zonele urbane scade și apar numeroase probleme legate de mediul înconjurător. Cu totul altfel stau însă lucrurile în Viena, care ocupă locul 179 între primele 200 de metropole.

Viena este altfel

Utilizarea la scară largă a transportului public, accesibilitatea zonelor verzi centrale demonstrează că Viena este cu adevărat un oraș ecologist. Viena se numără la nivel internațional printre cele mai „verzi“ orașe cu peste un milion de locuitori. Conform unei analize făcute pe baza fotografiilor aeriene, 51 de procente din suprafața orașului este suprafață verde. Din punct de vedere statistic, acest lucru înseamnă că fiecare vienez beneficiază de 120 metri pătrați de spațiu verde. Plantarea de pomi pe alei contribuie permanent la creșterea acestui procentaj. Un alt factor care stimulează exinterea zonei verzi a orașului este promovarea și încurajarea acoperirii cu verdeață a curților interioare și a fațadelor.

Fațadă înverzită a curții interioare din Boutique Hotel
Fațada înverzită a casei Departamentului Municipal 48

Protecție climatică în mic: Înverzirea fațadelor este subvenționată de Municipalitate și are un aport important la asigurarea unui microclimat bun

Dar cum este organizată protecția mediului? În Viena există departamente care se ocupă anume de domeniul protecției mediului. Domenii precum Protecția mediului, Planificarea energetică, Canalizarea, Deșeurile, Apa, Agricultura și silvicultura sunt administrate de câte un departament municipal.

Departamentul pentru Protecția Mediului cu colaboratorii săi – experți în legislația mediului, protecția fonică, protecția naturii, păstrarea calității aerului etc. – este responsabil pentru problemele tehnice și legislative. Scopul principal al experților este păstrarea calităților actuale ale mediului, astfel încât orașul Viena să ofere și după 50 sau 100 de ani condiții cel puțin la fel de bune de viață și mediu.

Orașul verde

Orașul Viena este un oraș verde. În vest și în sud Pădurea Vienei ajunge până zona urbană. Cea mai întinsă zonă naturală protejată de lege este Grădina zoologică Lainz, iar cota parte a Vienei la parcul național Donauauen (Luncile Dunării) este aproape la fel de mare, ele ocupând câte 5,5% din suprafața orașului.

În rezervația naturală Lainzer Tiergarten este păstrat patrimoniul forestier originar al Pădurii Vieneze cu fagi și stejari. Aici pot fi văzuți în libertate porci mistreți, căprioare și cerbi. Luncile Dunării (Donauauen) străbătute de vechile brațe ale Dunării în marginea estică a orașului se întind pe o suprafață de 2000 de hectare; acestea aparțin de cea mai întinsă regiune de luncă continuă din Europa Centrală. Aici se găsesc specii rare și parțial pe cale de dispariție de plante și animale.

Peisaj idilic cu apă în zona protejată Lobau

Lobau se numără printre puținele zone intacte de luncă  ale Europei

Cea mai îndrăgită zonă verde protejată din Viena - care între timp a fost inclusă în traseul maratonului organizat anual de către oraș, fiind  foarte apreciat și pe plan internațional – este Praterul, aflat în districtul 2. El se întinde în mijlocul orașului și face parte din cele aproximativ 7.500 hectare de pădure în sensul Legii silviculturii, de care dispune orașul și în care se găsesc  aproximativ 80 de specii de plante și animale  pe cale de dispariție care sunt cuprinse în „Programul de protecție a speciilor și mediilor de viață“.

35,4% din suprafața totală a Vienei se află sub diferite categorii de protecție. Există parcuri naționale, rezervații naturale, zone protejate, zone de dezvoltare ecologică și biotopuri protejate, precum și 429 de monumente naturale.

Cel mai vechi monument natural din Viena este o tisă cu o vechime de mii de ani (Taxus baccata) din districtul 3, pe  Rennweg nr. 12, rămăsiță – conform tradiției - a unei păduri de tisă din timpul Imperiului Roman.

Aer curat și protecția climei

O problemă dificilă în domeniul protecției mediului este cea referitoare la calitatea aerului din marile orașe, în condițiile în care circulația autovehiculelor se intensifică în mod continuu sau, în cel mai bun caz, rămâne la același nivel. Primăria orașului Viena a devenit în anul 1991 membră a Uniunii pentru Protecția Climei, cu scopul de a reduce emisiunile de CO2.

Partenerii din această uniune au stabilit să contribuie la protejarea activă a pădurilor tropicale și la combaterea efectului de seră la nivel internațional. Viena și toți ceilalți membrii s-au obligat ca până în anul 2010 să reducă emisiile de CO2 din regiunea lor cu 50 de procente, să renunțe la producerea și folosirea CFC-urilor, precum și să sprijine populația băștinașă a Amazoniei în lupta pentru conservarea pădurii tropicale.

La nivel de Municipalitate s-a înființat un Centru de coordonare a protecției climatice care se ocupă de Programul pentru protecție climatică (KliP Viena). Pentru a-și îndeplini obligațiile asumate, Consiliul Municipal al Vienei a votat în 1999 programul KliP I, iar în 2009 KliP II. Țelurile programului KliP I, care urmau să fie atinse până în anul 2010, respectiv reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 14% față de 1990, au fost realizate încă din 2006. Noile obiecrtive ale programului KliP II sunt la fel de ambițioase. Reducerea cu 21% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2020 comparativ cu anul 1990 este realistă. Împreună cu cele 3,1 mio. tone anuale reduse prin programul KliP I se va ajunge în 2020 la o scădere cu aproximativ 4,5 mio. tone a gazelor cu efect de seră.

Aceste obiective vor fi atinse prin implementarea unor măsuri eficiente în diverse domenii precum:

În domeniul producerii energiei electrice și termice se preconizează creșterea cotei de termoficare la 50%. Îndeplinirea acestui obiectiv revine întreprinderii de distribuție a energiei termice Wien Energie Fernwärme prin extinderea rețelei precum și prin creșterea eficienței și utilizarea purtătorilor de energie regenerabili.

Fațada creată de Hundertwasser pentru centrala de incinerare a deșeurilor de la Spittelau

Fațada centralei de incinerare a deșeurilor din Spittelau, concepută de artistul Friedrich Hundertwasser atrage anual mii de vizitatori

În domeniul locuințelor se impune scăderea consumului de căldură prin intensificarea reabilitării termice a clădirilor precum și prin înăsprirea și creșterea standardelor de protecție termică a clădirilor noi.

În domeniul mobilității vor fi promovate seturi de măsuri capabile să contribuie la scăderea circulației și la mutarea accentului de pe transportul individual motorizat pe transportul public, circulația cu bicicletele și cea pietonală. Pe viitor se va acorda o atenție sporită circulației bicicletelor. Dar și promovarea mersului pe jos va însemna un aport  important la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Fiecare dintre noi poate contribui la protejarea climei prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Unul dintre cei mai importanți și mai simpli pași în această direcție este spre exemplu acela de a economisi energia electrică, deoarece nu este necesar ca toate aparatele să funcționeze în „stand by“. Folosirea becurilor economice în locul becurilor incandescente a devenit deja pentru mulți un lucru de la sine înțeles. Becurilor economice costă mai mult la achiziționare decât becurile obișnuite, însă fac o economie de energie de 80% și au și o durată de funcționare de zece ori mai mare. De asemenea, s-ar putea renunța la produsele din aluminiu (de ex. cutiile metalice de băuturi) și s-ar putea achiziționa produse autohtone cu durată mare de viață. Este recomandabilă consumarea alimentelor rezultate din agricultura biologică, precum și trecerea de la consumul excesiv de carne la legume și de la pești marini și creveți la păstrăvul autohton.

Cel mai greu pas care ar trebui făcut ar fi însă acela de a renunța la automobil și de a utiliza în locul acestuia mijloacele de transport în comun sau  bicicleta. O alternativă foarte convenabilă o reprezintă în acest sens scurtarea intervalelor de circulație a mijloacelor de transport în comun, introducerea unor abonamente anuale de transport la prețuri atractive, introducerea autobuzelor de noapte precum și a metroului de noapte în weekend. Acest fapt ar fi extrem de util și pentru că autovehiculele reprezintă principala sursă pentru ozon și de dioxid de azot.

Călători în dreptul ușilor deschise ale metroului într-o stație

Abonamentele anuale la prețuri convenabile și accesul facil sporesc considerabil atractivitatea  mijloacelor de transport în comun din Viena

Calitatea aerului este măsurată în întregul oraș de stații fixe și mobile de măsurare. Sunt măsurate valorile concentrației de ozon, ale particulelor de praf, ale dioxidului de azot, ale dioxidului de sulf și ale monoxidului de carbon. Rezultatele sunt actualizate la interval de o oră și pot fi descărcate oricând de pe pagina de internet a Primăriei orașului Viena (www.wien.at).

Apă potabilă de la robinet

Faptul că  prin construirea în 1873 resp. 1910 a conductelor de aducțiune I și II  Viena dispune de o sursă inepuizabilă de apă pură din munți este un avantaj inestimabil.

Consumul de apă pe cap de locuitor în Viena se situează zilnic la aproximativ 150 litri de apă - cantitate asigurată fără probleme datorită celor două conducte de aducțiune a apei care livrează din izvoarele RAX, Schneeberg și Schneealpe și din masivul Hochschwab 95% din necesarul anual. Procedând cu spirit de prevedere, apele vieneze și pădurile care adăpostesc izvoarele de apă potabilă au fost puse sub protecție, astfel că fiecărei gospodării vieneze îi este garantată livrarea unei ape proaspete și curate.

Apa ajunge în oraș în cădere liberă, prin intermediul tunelelor, fără a se apela la pompe și fără a fi purificată și este utilizată, de asemenea, pentru producerea energiei electrice.

Prima conductă de aducție a apei de izvor a fost dată în folosință la data de 24 octombrie 1873, după încheierea lucrărilor de construcție ce duraseră 3 ani, o dată cu punerea în funcțiune a fântânii din piața Schwarzenberg. Conducta are o lungime de 120 km și a căpătat valoare simbolică, deoarece a însemnat  rezolvarea problemei apei potabile și totodată înlăturarea pericolului epidemiilor. În anul 1888, mai mult de 90% dintre locuințele existente atunci în oraș erau racordate la rețeaua de apă potabilă. Însă, odată cu înglobarea în zona urbană a localităților de la periferie, la sfârșitul secolului al XIX-lea, a devenit necesară construirea celei de a doua conducte de aducție a apei de izvor. Această conductă, cu o lungime de 180 km, funcționează începând din data de 2 decembrie 1910 și transportă apa din masivul Hochschwab până în Viena într-un interval de 36 de ore.

Pentru a asigura alimentarea populației cu apă potabilă de înaltă calitate, zonele traversate de conducte au fost amenajate ca zone protejate, astfel încât în anul 1965 întregul masiv Rax-Schneeberg-Schneealpe a fost declarat zonă protejată. Din decembrie 1988, la izvoarele deja utilizate ca sursă de Conducta de aducție I s-a adăugat și izvorul Pfannbauer din Aschbachtal, de pe drumul național Mariazeller, astfel că, în situații normale, întregul oraș poate fi alimentat cu apă de izvor. Pe lângă aceasta, Serviciul Forestier al Primăriei orașului Viena administrează în zonele Rax și Schneeberg, ca și în masivul Hochschwab, o suprafață totală de aprox. 32.000 ha de păduri, pășuni și pajiști, ceea ce permite ca domenii precum administrarea pădurii, turismul, vânătoarea și pescuitul să fie în așa fel coordonate încât să asigure protecția surselor de apă. Din conductele de aducție, apa este colectată în rezervoare, de unde ajunge în rețeaua urbană de distribuție.

Colectarea apelor reziduale și protejarea apelor

Viena ocupă unul dintre primele locuri pe plan internațional și în ceea ce privește managementul apelor reziduale. 99% dintre gospodării sunt racordate la rețeaua de canalizare, ceea ce contribuie în mod esențial la asigurarea calității vieții într-o metropolă. Rețeaua de canalizare a Vienei are o lungime de aproximativ 2.400 km și trebuie să preia zilnic - într-o zi cu vreme uscată - circa o jumătate de miliard litri de apă reziduală.

Bazin de sedimentare a stației de epurare a apelor uzate din Viena

În principala stație de epurare sunt tratate apele uzate din întreaga Vienă. Datorită eficienței ridicate a stației, apa din Dunăre are, atunci când  părăsește Viena, aceeași calitate ca la intrare

Conceptul de „Optimizare ecologică și economică a colectării apelor reziduale și a protecției apelor în Viena“ se referă nu numai la domenii precum sistemul de canalizare sau construirea stațiilor de epurare a apei, ci și la probleme legate de ecologia apelor. Controlul permanent și supravegherea celor aproximativ 3.000 de instalații de folosire a apei precum și a depozitelor de gunoi, mai ales în ceea ce privește respectarea normelor corespunzătoare, sunt într-o metropolă precum Viena un fapt de la sine înțeles, cum de altfel este și stația de epurare a apelor reziduale construită la cele mai înalte standarde tehnice.

Gestionarea eficientă a deșeurilor

În 2010 orașul Viena a fost desemnat „World City closest to sustainable Waste Management". Această distincție a fost acordată de către organizațiile internaționale pentru managementul deșeurilor WTERT (Waste-to-Energy Research and Technology Council) și SUR (Council for Sustainable Use of Resources) și este o recunoaștere a eforturilor orașului Viena de a pune cât mai eficient în practică ideea dezvoltării durabile și de a se ghida după acest concept în gestionarea deșeurilor. Evaluarea a fost făcută pe baza datelor referitoare la producerea deșeurilor, precum și a datelor din domeniul reciclării, al compostării deșeurilor, al valorificării energetice a acestora, al tratării termice a deșeurilor, al fermentării și al producerii energiei electrice din gazul de depozit.

Ce cantitate de deșeuri produce, de fapt, o metropolă și ce se întâmplă cu acestea? În cazul Vienei răspunsul este: aproape un milion de tone anual, cu o creștere de 0,6-3,5% în fiecare an. Raportând cantitatea de deșeuri generată într-un an la populația Vienei, reiese că fiecare locuitor generează pe an circa 625 kg deșeuri.

Pentru ca deșeurile să poată fi îndepărtate și în viitor într-un mod optim și fără a produce daune mediului înconjurător a fost elaborat un masterplan în cadrul unui program strategic de protecție a mediului. În acest context două elemente esențiale în vederea îmbunătățirii durabile a efectelor gestionării deșeurilor asupra mediului înconjurător sunt sortarea și reciclarea. În Viena gestionarea deșeurilor se bazează pe modelul celor trei piloni: „Evitare – Sortare – Valorificare“

Chiar dacă totalul cantității de deșeuri crește în continuare, cantitatea de deșeuri nereciclabile rămâne aproape constantă. Colectarea selectivă a deșeurilor (hârtie, sticlă, metale și doze metalice, ambalaje din plastic, precum și deșeuri menajere) a crescut însă cu 3%. Eliminarea  producerii deșeurilor ar fi cea mai eficientă soluție a unui management durabil al deșeurilor, prin urmare scopul suprem  pe termen lung este acela de continuă reducere a cantității deșeurilor și a gradului de periculozitate al acestora.

În Viena au fost colectate în 2009, printre altele cu ajutorul pubelelor pentru colectarea deșeurilor organice, mai mult de 100.000 tone de deșeuri biogene. Prin compostare se produc anual 45.000 tone de compost, care este folosit apoi cu precădere în agricultura biologică. Deșeurile care nu pot fi nici evitate și nici sortate sunt transformate în energie în instalațiile de incinerare a deșeurilor Spittelau, Flötzersteig, Simmeringer Haide și Pfaffenau. Energia obținută din valorificarea deșeurilor în aceste patru instalațiile de incinerare dețin în Viena o cotă-parte de aproximativ 36% din piața energiei termice. Direct lângă instalația de incinerare a deșeurilor Pfaffenau va intra în funcțiune în primăvara lui 2013 noul centru logistic pentru deșeuri. Pentru a asigura pe parcursul întregului an aprovizionarea cu energie termică, deșeurile nereciclabile și deșeurile voluminoase vor fi pregătite aici pentru a putea fi incinerate mai târziu, vor fi ambalate ermetic și fără miros specific și vor fi depozitate. Și celelalte instalațiile de incinerare a deșeurilor vor putea fi aprovizionate de aici în caz de nevoie.

Centrala de incinerare a deșeurilor din Pfaffenau, în exterior

Datorită valorificării termice a deșeurilor în centrala de incinerare a deșeurilor de la Pfaffenau se asigură energia termică pentru 50.000 de apartamente din Viena

Pentru deșeuri biogene care nu pot fi compostate a fost pusă în funcțiune în septembrie 2007 instalația Biogas Wien. Cu ajutorul acestei instalații de producere a gazului de fermentație se obține, din deșeuri de bucătărie (cu precădere din bucătăriile mari și din pubelele pentru colectarea deșeurilor organice din oraș), precum și din deșeurile din piețe, energie termică pentru 600 de gospodării din Viena.

Cea mai mare centrală termoelectrică din Europa ce funcționează pe bază de biomasă forestieră

Din 2006 funcționează la Viena, în districtul 11 (Simmering) o centrală termoelectrică pe bază de biomasă forestieră, care asigură curentul electric pentru 48.000 de locuințe și încălzirea pentru 12.000 de locuințe. Prin arderea masei vegetale tocate și a coajei de copac se economisesc în fiecare an 47.000 tone de păcură și 72.000 tone de huilă. Țelul este ca în următorii ani procentul energiei termice obținute din energie regenerabilă să crească până la 80%. Centrala termoelectrică pe bază de biomasă Simmering este un proiect important pentru atingerea acestui țel.

redaktion