Font size:

Language:

wieninternational.at

Vienna´s weekly European journal

Viena crește

Dezvoltare urbană

Language

Viena crește

Dezvoltarea urbană – un document al istoriei europene

Întemeierea așezărilor a devenit posibilă cu milenii în urmă când nomazii au descoperit cum să folosească sămânța, să lucreze pământul, devenind sedentari. Așezările care se aflau la încrucișări de drumuri s-au transformat în piețe și zone de negoț. Contextul socio-economic și politic a avut la rândul său o influență decisivă asupra dezvoltării și transformării acestora în orașe.

Evoluția populației Vienei

Descoperirile arheologice demonstrează continuitatea locuirii în anumite zone ale Vienei încă din perioada epocii de piatră timpurii; până în epoca La Tene, era vorba de comunități sătești cu câteva sute de locuitori. Odată cu instalarea taberei legiunii romane de la Vindobona a început popularea intensă a zonei, populația din tabără și din orașul civil ajungând probabil în perioada de maximă înflorire la aproximativ 30.000-40.000 de oameni.

Renunțarea la limesul de pe Dunăre și retragerea romanilor în secolul al IV-lea au determinat o scădere importantă a populației. Începând cu secolul al IX-lea și cu colonizarea bavareză, numărul locuitorilor a crescut probabil treptat. După reculul suferit în timpul domniei ungare în secolul al XI-lea și al XII-lea, s-a produs în sfârșit schimbarea, odată cu hotărârea principelui Heinrich al II-lea Jasomirgott de a-și stabili curtea la Viena. Reședința ducilor de Babenberg s-a dezvoltat într-un oraș medieval important, a cărui populație a crescut de la aproximativ 12.000 în a doua jumătate a secolului al XII-lea la 40.000 în secolul al XIV-lea. Un episod tragic l-a constituit epidemia de ciumă de la 1349, căreia nu i-ar fi supraviețuit decât o treime din populație.

Incendiul de la 1525 a distrus 416 case, adică aproximativ 40% din construcții; la 1541 a revenit Moartea Neagră – sursele meționează o scădere cu o treime a populației. În anul 1566 a avut loc primul recensământ al caselor din Viena: existau la vremea aceea 1.056 case, din care 390 aveau un etaj. În pofida epidemiilor care au bântuit în mod repetat orașul populația a continuat să crească până la sfârșitul secolului al XVII-lea; în jurul anului 1700 Viena avea deja 100.000 de locuitori, fiind al șaselea oraș ca mărime din Europa.

Primul recensământ al populației a avut loc la Viena în 1754 la cererea împărătesei Maria Theresia; “numărul de suflete” înregistrat atunci a fost de 175.000. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea populația crescuse prin imigrare. După extinderea orașului de la 1850, Viena număra 431.000 de locuitori.

În următoarele decenii populația a continuat să crească într-un ritm accelerat, la 1870 se dublase, iar în 1880 se înregistrau în zona Vienei 1.163.000 de locuitori. La 1900 capitala Imperiului habsburgic număra fix 1.674.957 de locuitori.

Viena a continuat să atragă populația din țările Coroanei, astfel încât la 1910 populația orașului a atins cifra record de 2,083 milioane de locuitori.

Pierderile suferite pe front în Primul Război Mondial 1914-1918, foametea și diferite epidemii de la începutul anilor ’20 au determinat o scădere sub 2 milioane. Această tendință descrescătoare s-a menținut datorită situației politice și economice tensionate până la “Anexarea” Austriei la cel de-al Treilea Reich. Emigrarea semnificativă a populației de origine evreiască și a celor amenințați politic în jurul anilor 1938/39 a determinat o scădere majoră  la 1,77 milioane de locuitori. Ororile regimului nazist, exterminarea evreilor și al Doilea Război Mondial aveau să facă zeci de mii de victime printre vienezi – în 1951, la primul recensământ postbelic al populației, aveau să se înregistreze 1.616.125 de locuitori. Rata scăzută a natalității și tendința populației de a părăsi districtele “interioare” au dus - în pofida extinderii din 1954 a orașului, care a atins o suprafață de 414,95 km pătrați – la un record negativ al secolului al XX-lea de 1.531.346 de locuitori la recensământul din 1981.

Tendința s-a schimbat însă ca urmare a două evenimente politice, care au modificat fundamental situația din est și sud-est: căderea Cortinei de Fier și destrămarea fostei Iugoslavii au determinat o imigrație accentuată dinspre țările aflate în proces de reformă sau în plin război; la acestea s-a adăugat și o ușoară creștere a natalității. În 1993 la Viena se înregistrau 1.642.391 de locuitori, din care 309.349 erau considerați “străini” resp. refugiați. Dintre aceștia mulți s-au integrat între timp, trăiesc și muncesc la Viena, aducându-și contribuția la bunăstarea orașului. O dată în plus s-a dovedit că fazele de creștere și dezvoltare pozitivă a structurii populației sunt determinate în mod semnificativ de “străini”.


Viena crește – Spre metropola cu două milioane de locuitori
Spre deosebire de azi Viena va deveni pe termen lung, conform prognozelor statistice, cel mai tânăr land federal din punct de vedere demografic. Este foarte probabil ca în anul 2029 să ajungă la 2 milioane de locuitori. Această dezvoltare se datorează imigrației – fiecare al treilea vienez provine dintr-o altă țară sau are predecesori imigranți –, unei ușoare creșteri a natalității, dar și creșterii speranței de viață. Se așteaptă ca această dezvoltare să se reflecte în toate domeniile relevante, cum ar fi construcțiile, sistemul de sănătate, educația și economia.

Fiecare al treilea vienez este imigrant
Cei mai mulți dintre noii cetățeni austrieci trăiesc la Viena. Aproape fiecare al treilea vienez provine dintr-o altă țară sau are predecesori imigranți. Viena are 1.761.738 de locuitori, 629.541 dintre ei sunt imigranți sau au predecesori imigranți. 192.599 dintre aceștia provin din spațiul UE – cea mai mare grupă fiind reprezentată de germani (51.561), 179.870 provin din fosta Iugoslavie (exclusiv Solvenia) și 75.694 din Turcia (2014, www.wien.gv.at/statistik)

Istoria își pune amprenta asupra orașului

O caracteristică esențială a Vienei este faptul că istoria sa este reflectată foarte fidel de arhitectura orașului. Dezvoltarea din punct de vedere arhitectural a Vienei reprezintă însă un punct de referință și în istoria europeană. Acest arc peste timp se întinde din Evul Mediu al catedralelor gotice până la simbolurile puterii lumești din epoca Renașterii și a Barocului, ajungând la imaginea orașului din „epoca întemeietorilor“ (Gründerzeit) de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

În anul 1857 s-a hotărât demolarea bastioanelor care înconjurau centrul orașului, ceea ce a avut urmări pentru dezvoltarea structurii urbane până în zilele noastre.

În locul câmpurilor care înconjurau zidurile orașului a fost construit Ring-ul (strada care înconjoară centrul vechi de astăzi al orașului), care a rămas până în prezent un simbol al monarhiei cunoscut în întreaga lume.

Întoarcerea în trecutul arhitectural al unui oraș este deosebit de importantă, deoarece cunoașterea propriei istorii este o componentă esențială în luarea deciziilor referitoare la proiectele prezentului; decizii care au efecte de durată asupra dezvoltării urbane ulterioare.

În Viena se află numeroase clădiri declarate de către UNESCO bunuri ale patrimoniului cultural universal, prin urmare este nevoie, pe de o parte, să se protejeze moștenirea arhitecturală, iar pe de altă parte să se permită o dezvoltare arhitecturală moderată a zonei centrale, în spiritul unui oraș modern.

Cele două muzee impozante din Piața Maria Theresia au fost deschise la sfârșitul secolului 19

La vremuri noi – strategii noi

Viena se confruntă începând cu 1990, din punct de vedere urbanistic, cu o situație neașteptată. După decenii caracterizate prin sporuri negative ale populației, situație care ar fi dus, conform planului de dezvoltare urbană din 1984, la scăderea populației la 1,4 milioane de locuitori până în anul 2001, la începutul anilor 1990 s-a impus revizuirea acestor prognoze. Datele statistice actuale referitoare la populație indică astăzi peste 1,77 milioane de locuitori (ultima actualizare - 1.1.2014, sursa: Statistik Austria). Motivele acestei creșteri rapide sunt bilanțul pozitiv al populației și creșterea numărului de imigranți.

Căderea Cortinei de Fier în toamna anului 1989 și noua situație geopolitică a Vienei, ca și aderarea Austriei la Uniunea Europeană în anul 1995 au contribuit esențial atât la creșterea demografică, cât și la dezvoltarea Vienei, provocând o cerere  foarte mare de locuințe și de locuri de muncă.  Cerințele tot mai ridicate din punct de vedere calitativ, precum și necesarul crescând de locuințe, dintre care multe pentru o singură persoană, reprezintă alte motive la fel de importante ale cererii crescute de locuințe noi de la începutul anilor 1990.

Această situație nouă pentru Viena a condus, la începutul anilor 1990, la hotărârea Municipalității de a ridica la 10.000 numărul de locuințe construite anual cu ajutorul subvențiilor. Aceasta a necesitat modificarea Planului vienez de dezvoltare urbană (STEP) datând din anul 1984, care punea în prim plan înnoirea și creșterea calității vieții în cartierele dens populate ale orașului.

STEP 94 stabilește direcția de dezvoltare

„Liniile directoare ale dezvoltării urbane vieneze“ au fost reformulate în anul 1991.

A fost elaborat un nou Concept vienez de transport, care a fost adoptat de Consiliul Municipal împreună cu noul Plan general de urbanism.

Primăria orașului Viena și-a propus să modifice așa numitul „modal split“ (împărțirea tipurilor de circulație între transport individual motorizat, transport public, mersul cu bicicleta și pe jos) din transportul zilnic la locul de muncă în favoarea tipurilor de transport propuse de Asociația pentru Mediul Înconjurător, ș.a. transportul public, cu bicicleta și mersul pe jos. 

Scopul STEP 94 era reconfigurarea urbană în zonele dens populate ale Vienei. Pe lângă aceasta, se urmărea satisfacerea cererii de locuințe prin proiecte de înaltă calitate în zonele de extindere a orașului, care prevedeau dezvoltarea corespunzătoare a infrastructurii, inclusiv a legăturilor la liniile de transport în comun. Un concept de bază al filozofiei vieneze de dezvoltare urbană este înnoirea urbană „blândă” în zonele cu clădiri numeroase, în principal prin renovări şi reamenajarea curților interioare.



O metodă esenţială pentru creşterea calităţii în domeniul arhitectural este organizarea unor concursuri pe teme de arhitectură şi dezvoltare urbană în domeniul public. Sunt vizate prin acestea atât construirea de locuinţe subvenţionate, cât şi în special infrastructura socială – precum şcoli şi grădiniţe.

Un alt element esenţial al planului vienez de dezvoltare urbană este protejarea suprafeţelor verzi. Zonele verzi reprezintă 51% din suprafaţa Vienei şi acestea trebuie păstrate şi pentru generaţiile următoare. 

Boom-ul din domeniul spaţiilor de birouri
Cererea de spaţii de birouri a explodat în urma expansiunii marilor companii şi a importanţei crescânde a Vienei ca sediu al centralelor est-europene a unor firme internaţionale. Cererea cea mai mare este înregistrată în sudul Vienei şi de-a lungul liniilor de metrou. 
Participarea cetăţenilor la administrarea oraşului

Participarea cetăţenilor – un termen care nu făcea parte, la începutul anilor 1970, din vocabularul edililor vienezi – a câştigat o importanţă crescândă în ultimele două decenii şi a devenit, între timp, o componentă esențială a oricărui proiect de urbanism.

Tradiţionalul cerc al planificării urbane, compus din investitori, administraţie şi politică, a fost extins prin includerea cetăţenilor şi a celor vizaţi de aceste proiecte.

Proiecte vieneze la care locuitorii orașului au avut un cuvânt de spus:

Proiectul Insula Dunării (Donauinsel)
Proiectul privind Insula Dunării, elaborat la începutul anilor 1970, a reprezentat piatra de temelie pentru o nouă abordare a viitoarelor proiecte majore ale Vienei. Implicarea cetăţenilor s-a limitat însă, în principal, la informarea detaliată a acestora. Planul a fost elaborat de profesioniști din interiorul şi din afara sistemului administrativ. Demn de remarcat este faptul că un proiect care urmărea iniţial exclusiv protecția împotriva inundațiilor s-a transformat în cel mai mare proiect vienez din domeniul petrecerii timpului liber. De-a lungul unei porțiuni de 25 km a « Dunării Noi », care poate fi utilizată ca loc de scăldat, pot fi număraţi în zilele de vârf pînă la 300.000 de vizitatori.

Skyline vienez

Societatea de Dezvoltare a Zonei Dunărene (WED) din Viena a realizat prin construirea "plăcii Dunării" (Donauplatte) o extindere a  suprafeței teritoriului



Administrarea teritoriului şi înnoirea urbană parţială
O importanţă deosebită a avut înfiinţarea la începutul anilor 1970 a aşa-numitelor birouri de administrare a teritoriului. Birourile de administrare a teritoriului din zonele urbane aglomerate construite la sfârşitul secolului al XIX-lea reprezintă elementul de legătură între departamentul de planificare urbană, specialiştii în reabilitarea caselor şi populaţie. Paralel cu aceasta a fost dezvoltat modelul de înnoire urbană „blândă”, care presupune, în locul demolării şi construirii unei noi clădiri, un proces de reabilitare cât mai puţin agresiv, care să nu modifice structura populației. În cadrul acestui program, cetăţenii pot propune diverse idei sau proiecte, elementul cel mai important fiind oferirea unor servicii de calitate cetăţenilor. În acest domeniu, activitatea de planificare urbană se îmbină strâns cu un program social preventiv. Includerea, în acest fel, a intereselor cetăţenilor în planificarea urbană reprezintă un element puţin spectaculos, însă cu efecte finale evidente în programul de stimulare a participării cetăţenilor la administrarea propriului oraş.

redaktion